"Iubitele sotului meu" prezinta povestea unei femei de afaceri, Lucy care a avut o casnicie de 4 ani cu Artie, care este acum pe moarte si de la care afla ca a fost inselata cu un numar mare de femei.
Cum sa te comporti intr-o astfel de situatie?
Sa ierti sotul bolnav si sa-i fi alaturi in ultimele zile sau sa-l parasesti si sa nu-ti pese de el?
Desi Lucy vorbeste ca si cum nu i-ar pasa de Artie, faptele ei tradeaza cu totul alte emotii: lacrimile ii siroiesc la amintirea clipelor frumoase petrecute cu el. Intr-un moment de betie le suna pe iubitele sotului si le cheama sa stea la capataiul lui Artie. La inceput acestea nu vor sa auda de el, dar pe parcurs incep sa apara la usa ei. Primele sunt Elspa si Eleonor: Elspa il vede pe Artie drept salvatorul ei, iar Eleonor il uraste, de aici cele doua ipostaze sub care Artie a cunoscut majoritatea amantelor lui, pe unele le-a salvat, pe altele le-a ranit.
Se pare ca frica mortii face oamenii sa marturiseasca cele mai ascunse secrete: Artie ii spune despre fiul lui in varsta de 30 ani. Autoarea a reusit sa induca, cititorului emotii dintre cele mai adanci, de fiecare data cand Lucy plange, imi apareau si mie lacrimi in ochi. Lucy, ajutata de Elspa si de mama sa vor sa il convinga pe fiul lui Artie sa vina sa-l cunoasca, apoi vrea sa o ajute pe Elspa sa-si ia fetita din casa parintilor ei si sa o creasca singura. Se pare ca Lucy crede ca isi alina suferinta ajutand pe cei aflati la nevoie, daruieste bucati de suflet pentru a si-l intregi pe al sau. Va aduna in casa lui Artie toate femeile cu care a avut vreodata vreo relatie, fiecare femeie detine o parte din el si un sentiment pentru el, fie bun sau rau.
Cu fiecare zi care il aduce pe Artie mai aproape de moarte, Lucy descopera emotii stranii in sufletul ei: nu vrea sa-l piarda pe Artie si ii cauta o copie in fiul lui, John.
Mi-au placut mult pasajele introspective ale lui Lucy, in care analiza ceea ce simte si incerca sa decida ce e mai bine sa faca, franturile de amintiri si amintirile intregi m-au purtat in viata ei. Am observat o placuta alternanta trecut-prezent.
Aceasta este o carte despre iertare, despre cum in fata mortii oamenii ar trebui sa ierte, sa-si inmoaie sufletele si sa devina mai buni. Recomand aceasta carte pentru simplitate, claritate, pentru o lectura in care pasajele au presarate fraze profund filosofice si nu in ultimul rand, pentru ca este o carte a sperantei, a linistii si a echilibrului sufletesc care mi-a lasat o stare de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu